Editorial

[praise]

16.12.2004

Koinonia > Studiu pe cuvant



Semnificatia koinoniei,
Cuvantul grecesc pe care-l cunoastem ca partasie, este greu de stabilit cu certitudine in orice text biblic.El poate fi tradus ca o varietate de moduri in cadrul Cuvantului lui Dumnezeu.Koinonia si alte cuvinte inrudite au fost indragite in mod special de apostolul Pavel si apar frecvent in epistolele sale.El a folosit cuvantul ca parte a intelegerii sale cu privire la aplicarea Evangheliei, reflectand atat fundalul sau evreiesc, cat si cel grecesc

Sensul Koinoniei
Diferitele traduceri ale Bibliei ne ajuta sa intelegem modul in care a folosit pavel acest cuvant pe cand scria grupurilor din Biserica primara.El nu se indeparteaza de semnificatia unei relatii intime sau a unui parteneriat strans, avand accentual comun pus pe relatie.
Joseph Hainz sustine sensul koinoniei ca a unei relatii in care cineva are ceva in comun cu alticineva, adaugand ca sensul participarii si al stransei asocieri sunt ambele prezente.Cuvantul poate insemna comuniune si este asociat cu idea de comunicare, distribuire si darnicie (Rom 15:26;2Corint 9:13;Evrei 13:16).
Forma substantivala a cuvantului poate indica spre un partas sau spre un partener.Acest concept de parteneriat - a impartasi ceva in comun - este interesant intr-un mod special din punct de vedere commercial.Verbul koinoniein inseamna a fi partas la (Rom 15:27;1Tim 5:22;Evrei 2:14) a da o parte cuiva sau a se asocial cu (Rom 12:13).Verbul compus sunkoinonein poate insemna a impartasi impreuna cu, a comunica cu (Filipeni 4:14) a avea partasie cu (Efes 5:11) sau a fi partas la (Apoc 18:4).Sensul relational al lui sunkoinonein pare a fi atat a impartasi prin atribuire, cat si a impartasi prin detinere in comun a ceva.
Prin urmare, koinonia semnifica o relatie puternica inradacinat in impartasirea lucrurilor avute in comun - o participare profunda, o partasie recunoscuta prin impartasirea unui lucru comun in cadrul unui grup.
(revista "Resurse Spirituale", ed. Life, pg18)

[va urma]


-praise-

[praise]

14.08 2005


Mania lui Dumnezeu descrisa de epistola catre Romani


Dictionarul Biblic defineste si explica mania lui Dumnezeu ca fiind “atitudinea permanenta a Dumnezeului sfant si drept atunci cand este confruntat cu pacatul si cu raul este denumita “mania” Lui. Nu este adecvat sa privim acest termen numai ca pe o descriere “a procesului inevitabil al cauzei si al efectului dintr-un univers moral” sau ca pe o alta cale de a vorbi despre rezultatetele pacatului. Mai degraba, mania lui Dumnezeu este o calitate personala a lui Dmnezeu, fara de care El ar inceta sa fie pe deplin drept, iar dragostea Sa ar degenera in sentimentalism. Dar mania Lui, care desi trebuie descrisain limbaj omenesc, la fel ca si dragostea Lui, nu este capricioasa, nu se manifesta prin accese sau spasmodic asa cum se manifesta intotdeauna mania omeneasca. Ea este un element tot de permanent si constant al naturii Lui ca si dragostea.” *
In istoria crestinismului timpuriu acest subiect “mania lui Dumnezeu” pentru teologul Marcion care si-a facut un canoon din cartiile Bibliei a introdus in canonul intocmit de el doar Evanghelia dupa Luca, Faptele Apostolilor si scrierile Pauline. Vechiul Testament si celelalte epistole si Evangheli le-a respins pe motiv ca ele prezinta un alt “dumnezeu” care este drept, manios, aspru, rau. Pe cand Dumnezeul Noului Testament e bun iubitor si s-a descoperit in Hristos care a facut minuni si a combatut Legea si opera Dumnezeului Vechiului Testament.
In epistola apostolului Pavel catre Romani “intalnim <cunostiintele> lui Pavel si <cunostiinta> lui de a aranja intr-un tratat de teologie sistematica. Dintre toate cartile scrise candva, aceasta este cea care a influentat cel mai mult evolutia si cursul cursul gandirii crestine. Epistola catre Romani este <alfabetul> credintei, darn u se opreste aici, ci, in profunzimi, se dovedeste busola tuturor calatoriilor prin doctrinele Bibliei. A deveni familiar cu invataturile acestei scrieri este tot una cu a fi <inradacinat> in credinta si a dobandi certitudinidivine in problemele cruciale ale vietii, mortii si etenitatii.” **
Aceasta introducere de mai sus este pentru a prezenta dificultatea si importanta subiectului tratat din aceasta carte a Bibliei. Astazi si in istoria omeniri incepand cu primul om Adam “mania lui Dumnezeu” s-a descoperit impotriva pacatului, a incalcarii Legii lui Dumnzeu. La fel cum Adam a dat vina pe Eva si Eva pe sarpe tot si noi incercam ca vina noastra so aruncam asupra diavolului, gandindune ca nu suntem chiar asa de rai si ca a fost un accident planuit de cel rau si ne-a facut robii lui. Aceasta presupozitie este foarte mult zugravita in confesiunile crestine, acoperind cu aceasta, nevoia reala a mantuirii de sub “Mania lui Dumnezeu” (Romani 1:18), ci mantuirea noastra trebuie rezolvata intre Dumnezeu si Satan. O astfel de teorie a mantuirii omului intra in contradictie cu Suvenaritatea lui Dumnezeu si a atributelor sale morale ca este drept si dragoste, minimizandu-L de ceea ce este El ca Dumnezeu. Asa ca lupta trebuie data intre Dumnezeu si satan pentru noi este la fel ca in desenele animate in care soarecele incearca sa fure bucata de cascaval de la pisica, in asemenea pozitii s-ar afla Dumnezeu, diavolul si omul, pentru cei care sustin nevoia mantuirii omului de sub puterea lui satan, si nu a impacarii cu Sine Insusi prin jertfa Domnului Isus de la Golgata care ne-a impacat cu Sine pentru pacatele comise si pacatul mostenit de la Adam.
________________________________________________________________________
* Dictionar Biblic, editura “Cartea Crestina” Oradea (pag 858)
** Biblia cu Exlicatii, Daniel Branzei (pag. 92)
Astfel Crucea lui Hristos este calea de impacare cu Dumnezeu si de “mania lui care se descopera impotriva oricai nelegiuri a oamenilor, creinaduse adevarul in nelegiurea lor.” (Romani 1:18)

Romani 1:18-32 – Mania lui Dumnezeu descopera dreptatea lui Dumnezeu –


Folosit cu aprobare de la Sorin Scorobete, student la Facultatea de Teologie Betania Arad, anul 3


-praise-