daca doresti poezii crestine te rog viziteaza
www.cantececrestine.3x.rouite aici o poezie frumoasa
A fost cândva... ºi c-un fior pe pleoape,
ne-om aminti sub viþã ºi smochin.
A fost cândva un nesfârºit de ape...
ªi Duhul Sfânt plutea ca un suspin...
Deodatã-n larg a rãsunat Cuvântul!
ªi nevãzutul se fãcu atom.
Isus umplea cu bogãþii pãmântul
când fãuri ca frate-al Sãu pe om.
De dragul lui venea ades în luncã
ºi tot ce-avea pe-acest pãmânt i-a dat.
Un singur rod, o singurã poruncã,
purta un singur sâmbur de pãcat.
Dar într-o zi se auzi-n þãrânã:
"Gustaþi din rod ºi fiþi ca Dumnezeu!"
ªi omu-a-ntins cãtre pãcat o mânã,
iar Cel Viclean l-a prins în lanþu-i greu.
A plâns în cer o inimã frãþeascã.
Dar nu-i putea ascunde-al faptei blam.
Ci trebuia un preþ sã se plãteascã.
ªi fu gonit ºi rob Adam.
Nemaiavând nimic sã-i aparþie
spre-a se plãti din lanþul Celui Rãu,
S-a dat Isus pe Sine însuºi Sie,
cãci numai El era deplin al Sãu.
Astfel din jertfã s-a nãscut iubirea.
ªi proslãvindu-ªi Fiul pe Calvar,
Cel ce-i mai sus decât nemãrginirea,
ne-a dat, prin El, nemãrginirea-n dar.
Ne-a îmbrãcat în sclipitoare hainã.
ªi-n pasul veºniciilor ce vin,
mereu deplin vom ºti oricare tainã
ºi taine noi vor rãmânea deplin.
A fost cândva... vor spune cronici sfinte.
ªi n-or mai fi nici lacrimi, nici nevoi.
De cele vechi nu ne-om aduce-aminte,
când vom strãbate veºnic ceruri noi.
Dar ca sã ºtim ce frângere grozavã,
ce fãrã margini preþ a dat Isus,
oricât vom fi urcaþi din slavã-n slavã,
al crucii nimb va rãmânea mai sus.
