|
|
Post by bianca on Feb 3, 2004 0:07:15 GMT 3
Citind o carte am dat peste o expresie a dragostei care mi-a placut foarte mult si sper sa va placa si voua : Dragostea este ca un ocean, poti sa iei cate o cana si sa o versi pe mal in fiecare zi , dar nu vei putea niciodata sa golesti oceanul. Cred ca asa este si dragostea lui Dumnezeu pt noi.  |
|
|
|
Post by praise on Feb 3, 2004 0:38:00 GMT 3
Eu cred ca a golit oceanul ala de cateva ori si apoi nu stiu cum l-a tot umplut la loc... |
|
|
|
Post by bianca on Feb 7, 2004 23:49:47 GMT 3
Dragostea este ca atunci cand te pui pe cimentul moale ,  chiar daca te ridici urmele iti raman. ;D Fara dragoste viata noastra nu ar fi completa, mai nimic nu ar fi posibil.Dragostea coloreaza tot ce se afla in jurul nostru!!! |
|
|
|
Post by praise on Feb 8, 2004 23:07:55 GMT 3
Cum adica "coloreaza" ?  |
|
|
|
Post by mihhhai on Feb 9, 2004 0:48:14 GMT 3
bianca are dreptate cu coloratu ala. hai sa vedem ce putem face pentru tine praise:)
fara dragoste totul ar fii in nuante de gri. te-ai uitat vreodata la un televizor alb-negru? nu-i prea grozav. culoarea e totul, e "sarea din bucatele" vietii ... e bucuria ... e multumirea interioara ... e viata!!!
|
|
|
|
Post by praise on Feb 9, 2004 1:49:27 GMT 3
Va sa zica exista daltonisti spirituali... |
|
|
|
Post by mihhhai on Feb 9, 2004 14:06:14 GMT 3
eti pe aproape praise. daltonistii nu pot distinge intre rosu si verde dar persoanele despre care vorbeam eu sunt ca si cainii ... vad alb-negru  acuma e momentul cand ne facem fiecare cate un control oftalmologic "spiritual" si dupa aia mai vorbim. Dumnezeu ne iubeste si ne coloreaza viata fiecaruia dintre noi, dar suntem noi capabili sa ne coloram viata unii altora cel putin cu o masura minima din dragostea pe care ne-o purtam fata de noi insine??? to be or not to be a colored pencil in the hands of God?  |
|
|
|
Post by bianca on Feb 11, 2004 0:11:21 GMT 3
Dragostea este ca vantul, nu o vezi , dar o simti ;D |
|
|
|
Post by bianca on Feb 15, 2004 0:56:55 GMT 3
Dragostea spune:te accept asa cum esti, sunt langa tine cand suferi, iti doresc tot ce este mai bun si nu voi tine seama de nici o jignire.
,, Numai timpul e capabil sa inteleaga cat de importantaa e Dragostea in viata. "
|
|
|
|
Post by acvo4H on Feb 15, 2004 3:47:53 GMT 3
da mai....asa e .... :)Am citit ceva de curand , scris de sora mea....acum nu ca ma laud  .....dar....sora mea zicea, apropos de dragoste : "Nu iubesc pe cineva indejuns daca nu ii doresc mantuirea ..."...si asta e adevarat....Dumnezeu ne-a daruit dragoste si noi la randul notru suntem datori sa o daruim si noi la altii ..mai ales celor ce au nevoie.... Sunt sentimente multiple... dar dragostea e cea mai mareata....cea mai pura..... nici un suflet nu poate trai fara ea.... si Dumnezeu ne-a dat si ne-a dat si ne-a dat pana cand.... ? un gand imi place: FOLOSESTE CA SA NU PIERZI CEEA CE AI! |
|
|
|
Post by zedekia on Mar 6, 2004 19:30:57 GMT 3
Frumos ceea ce am citit si aici. Dragostea... Stiti care este paradoxul? Cu cat se vorbeste mai mult despre ea cu atat se traieste mai putin... Lumea din vremurile din urma este scris ca va fi "fara dragoste fireasca". Toti doresc si simt nevoia sa primeasca si sa ofere dragoste. Dar dc totusi sufera din cauza ca nu o primesc? Cred ca am devenit prea egoisti, cred ca mai degraba vrem sa primim inainte de a da noi. Ori daca toti asteptam asa la nesfarsit ... si nimeni nu face primul pas este greu de crezut ca se poate face ceva. Domnul ma vrea pe mine si pe tine sa constientizam faptul "ca mai bine este sa dai decat sa primesti" (este lectia pe care am invatat-o de la cineva drag mie). Vrea sa ne implicam si sa daruim dragoste. Vom ramane uimiti cand vom vedea ca painea aruncata pe ape se va intoarce atat de curand inapoi... Domnul ne iubeste si a facut primul pas in a reinnoda relatia care a fost rupta intre noi si El. Ne-a iubit. Insa iubirea Sa pentru noi l-a costat. El L-a dat pe Singurul Lui Fiu pentru noi. Noi vrem sa iubim fara sa ne coste nimic. Noi ce i-am dat, ce te-a costat dragostea ta fata de Domnul?  ? Ce am putea sa dam, pentru ca ... ce avem noi si sa nu fi primit? Dragostea implica sacrificiu. Esti gata pentru sacrificiu? Atunci esti gata sa iubesti. Dar tot de aici se vede dragostea Lui, si anume ca ne face sa ne simtim importanti (asa cum, desi luptase El, ii atribuie lui Ghedeon aceasta victorie alaturi de El spunand atat de frumos: Sabia Domnului si sabia lui Ghedeon). Desi nu avem nici un merit, totusi El ne acorda merite. Nu este aceasta dragoste? Cand ai mers la un suflet si i-ai spus ca este important pentru tine, ca dragostea lui te-a imbogatzit? Sa nu uitam ca dragostea imbraca multe forme. O privire poate fi un ranjet ironic sau poate fi un zabet plin de caldura. Dragostea este ambalajul in care orice lucru, oricat de nesemnificativ ar fi, arata superb. Tot ce facem tb sa poarte amprenta Dragostei. Orice lucru care nu poarta aceasta amprenta este fara valoare. Este ca si cum cineva ti-ar cere ajutorul si cand il oferi ai grija sa stie ca nu o faci cu toata inima. |
|
|
|
Post by mihhhai on Mar 10, 2004 16:16:21 GMT 3
Am doua probleme ce vreau sa le ridic in fata voastra. Va rog sa ma ingaduiti si de data asta. 1. Am observat in ce scria bianca ceva de genul "...dragostea nu tine cont de nici o jignire...". Oare asa sa fie? Pentru o analiza mai indeaproape hai sa privim cu totii la modelul suprem al dragostei, la Dragoste in sine, la Dumnezeu. Oare chiar nu tine El cont de pacatele noastre?(aici cred ca suntem cu totii de acord cand spun ca pacatul este, pe langa altele, si o jignire adusa Creatorului nostru)... Eu cred ca nu incape indoiala ca jignirile sunt un atac direct fata de o persoana, individuala sau colectiva, menite sa arate ca de fapt dragostea lor fata de noi nu are nici o valoare si ca noua nu ne pasa de ea, indiferent de cat de mare si de curata ar fi ea. Stiti, noi tindem sa alunecam pe panta afirmatiilor siropoase, desprinse din texte poetice sau scenarii de film si uitam ca, de fapt, viata nu ne da de atatea ori ocazia sa folosim asta practic. Este frumos sa vorbesti si sa scrii. Este de asemenea admirabil ca sunt unii care iau lucrurile astea atat de frumoase si incearca sa le puna in practica. Dar la fel de real este faptul ca un esec in aplicarea unor astfel de adagii in viata de zi cu zi este inevitabil, IMINENT!!! Si consecinta este dezamagirea si chestionarea propriilor capacitati in relationare-->complexe de inferioritate. Poate am exagerat putin, dar asta numai ca sa va arat ca inainte de a lua de bune lucrurile citite sau auzite, fie ele si provenite de sub penitele marilor scriitori, ganditori sau a exceptionalilor nostrii prieteni, trebuie sa le gandim, sa le analizam. Pragmatismul si obiectivismul nu sunt dusmanii sentimentelor ci chiar "proptelele" lor. 2.Ar fii un lucru extraordinar daca am incerca sa nu reducem Dragostea la una din dimensiunile ei, facerea de bine. Chiar daca asta e cea mai potrivita si uzitata cale in a demonstra cuiva dragostea noastra, nu e singura si nu poate ingloba in sinea ei tot ceea ce este Dragostea. Si la urma urmei, facerea de bine nu este o forma de egoism? Nu ne face pe noi sa ne simtim bine atunci cand o practicam? Daca am lovit cam dur in opiniile voastre imi cer scuze, si as dori s-o priviti ca o critica, insa una constructiva...o dovada de dragoste  |
|
|
|
Post by acvo4H on Mar 15, 2004 3:07:10 GMT 3
....da....;D
|
|
|
|
Post by bianca on Mar 24, 2004 0:47:25 GMT 3
Chiar daca as vorbi in limbi omenesti si ingeresti , si n-as avea dragoste, sunt o arama sunatoare sau un chimval zanganitor.
acum as vrea sa scriu o poezie care mie imi place foarte mult.
Vreau sa invat ce e iubirea.
Un foc mistuitor ce tine
Doar o secunda omenirea
legata cu al Tau lant Sfant?
Sau ea dureaz-o vesnicie
Incepe aici si se sfarseste
in infinita-Ti Imparatie.
Ce-nseamna a iubi pe sora
Pe frate sau pe oameni
Inseamna a-mi cauta folosul?
Sau a ma crede ca-s mai mare?
Ca-s mai destept, ca stiu mai multe?
O, Doamne iarta-mi felul
de a iubi si de-a ierta
de multe ori sunt doar cu vorba
Pe cand cu fapta ... nu-i asa.
acum in timpul de pe urma,
Cand dragstea se tot raceste,
Cand dezbinarea si mandria,
Cand cearta, barfa si trufia
Isi fac loc tot mai des in noi
Invata-ne sa ne iubim
Sa nu cartim si sa-ndraznim
sa ne zidim unii pe altii
Si nicidecum sa ne lovim.
Priveste, Doamne catre noi
Caci suntem..mici si slabi....si goi..
Nu ne lasa sa dam napoi
Si sa lasam Lumea sa intre-n noi.
Acum , in vremea de apoi
Ajuta-ne sa ne iubim.
Numai iubirea ii face pe oameni, care nu sunt perfecti sa creasca impreuna , ca o comunitate.
Daca ramai in iubire, nu vei pierde nimic, chiar daca trebuie sa mergu printr-un tunel intunecat.
|
|
|
|
Post by casyopeea on Mar 30, 2004 0:59:11 GMT 3
Intr-o zi, un om se opri la poarta casei mele, eu lucram prin gradina, imi vedeam de treaba, nu aveam eu timp sa privesc toti trecatorii... de raspuns la salut, o faceam numai din politete...
Omul ma privii, se minuna, apoi imi zise:
-Buna ziua.
-Buna ziua, ii raspunsei vadit deranjat, cu ochii inca la treburile mele.
-Frumoasa gradina, se vede ca iti place sa o ingrijesti(M-a atins unde ma doare, da, trebuie sa recunosc, imi place sa ingrijesc gradina)..."Sunt asa de frumoase rondurile de trandafiri", continua strainul ca si cand nu ar fi observat neatentia mea..."Si mie imi plac florile, inspira sinceritate, intelgere, acceptare, mila,
compasiune,..."
-Ce ,limbaj straniu are omul acesta, imi zisei in gand, si apoi continuai cu voce tare: "Pentru mine
florile exprima frumusetea, iubirea..."
-"A nu", mi-o reteza strainul, "pentru ca sa exprime iubire, trebuie sa mai tai putin din tufa ace! ea incarcata, trebuie sa mai altoiesti firul acela singur, trebuie sa despartii firele acelea care se sufoca reciproc
strangulandu-se unul pe altul..."
Cata dreptate avea omul, se vede ca se pricepe la gradinarit, cred ca este un foarte bun Gradinar, imi zisei privindul cu mai multa curiozitate;
-Dar eu iubesc florile, cum sa le tai, ii rspunsei printre indignarile sufletului meu...cum sa le tai?!
-Ei bine, imi raspunse el, le tai pt a putea sa creasca mai bine, pt a putea sa creasca sanatos... aceea inseamna tot dragoste..- Vad ca va pricepeti, spuneti-mi unde ati invatat gradinaritul, si unde ati invatat sa iubiti, il
interpelai plin de curiozitate lasand lucrul meu si apropiindu-ma de gard!
Strainul ma privii o clipa si apoi imi raspunse:
Nu sunt gradinarul, numele meu este Iubire, si am invatat sa iubesc trecand prin lume...eu iubesc oamenii!
Si pleca urandu-mi ramas bun, iar eu ramasei cu ochii! pironiti inspre directia unde el plecase..."iubirea", imi zisei, si in suflet incepu sa-mi incolteasca gandul iubirii: "Eu iubesc oamenii!"
"Dar eu ce am iubit pana acum?!"
[glow=red,2,300]Ia seama cum traiesti si nu uita ca ne-a fost dat sa traim o singura data![/glow]
|
|
chiar daca te ridici urmele iti raman. ;D
.....dar....sora mea zicea, apropos de dragoste : "Nu iubesc pe cineva indejuns daca nu ii doresc mantuirea ..."...si asta e adevarat....Dumnezeu ne-a daruit dragoste si noi la randul notru suntem datori sa o daruim si noi la altii ..mai ales celor ce au nevoie.... 
? Ce am putea sa dam, pentru ca ... ce avem noi si sa nu fi primit?